miercuri, 25 februarie 2015

De ce eu?, filmul inspirat dintr-o realitate atât de puternică


Mi-am dorit atât de mult să văd filmul “De ce eu?”, aşa că nu aveam cum să ratez avampremiera de la Oradea. Am optat pentru proiecţia de la Filarmonică, acolo unde a fost prezent regizorul Tudor Giurgiu, o parte dintre actori, dar şi celebrul procuror Alexanrul Lele.
Clar este un film ce merită văzut. Nu sunt mare fan al filmelor româneşti, dar, de data aceasta, am fost plăcut surprinsă de ce am văzut: imagine, interpretare, coloană sonoră....Felicitări, Tudor Giurgiu!
 Sala Filarmonicii a fost plină de persoane curioase să vadă cum a fost pus în scenă un caz mult mediatizat la aceea vreme.(Am fost surprinsă de absenţa oamenilor din magistratură. Ştiu, nu are rost să caut explicaţii)
Filmul a pornit de la un caz celebru, cazul procurorului Alexandru Lele, cel care a avut curajul să-l ancheteze pe Adrian Tărău, fiul prefectului judeţului Bihor de la aceea vreme, Aurel Tărău. 

Este un film despre dorinţa unui tânăr procuror, student de nota 10, hotărât să rezolve cât mai multe cazuri, aşa cum frumos spun manualele de Drept. Ce faci însă când manualele spun una, iar Sistemul îţi cere alta? Cine te pregăteşte pentru astfel de situaţii? Nimeni...Profesorii îţi cer să înveţi articole după articole, coduri modificate şi răsmodificate, îţi spun răspicat, ba chiar urlând, că nu ai dreptul să copiezi la examene pentru că ai ales să urmezi Dreptul, a treia putere în stat. Niciunul dintre dascăli, dintre mentorii la care, ca student, te uiţi cu admiraţie nu are curajul să-ţi spună ce e cu Sistemul. Dacă eşti deştept, cu dorinţă de afirmare, dornic să ocupi un post bine plătit, cinsti, eşti personajul perfect ce merită să fie aruncat în mijlocul haitei. Lupii bătrâni, cei care au rezistat cu stoicism Sistemului, sunt acolo, pregătiţi să sfâşie, să rupă bucată cu bucată din convingerile tale, să-ţi spele creierul.
Procurorul Panait a avut coloană, s-a "pişat contra vântului" şi a căzut pradă Sistemului. Nu-l condamn pentru decizia luată. E de condamnat Sistemul, cel care l-a distrus, i-a luat viaţa, doar pentru că tânărul procuror a crezut în meseria lui, a crezut în Dreptate, a crezut în toate doctrinele pentru care a pierdut nopţi întregi în studenţie. Nu cred a fost singura victimă a Sistemului.
Atunci, poate chiar şi acum, Sistemul a ştiut şi ştie foarte bine cum să frângă apripi, cum să poarte lupte mentale cu tinerii dornici să facă dreptate, să scape ţara de corupţie şi corupţi. Sistemul aleşilor noştri distruge minţi luminate, minţi care nu aleg să se mânjească. E trist, chiar foarte trist, dar atât de realist. 
De ce eu? este un film care marchează, trezeşte sentimente interioare puternice,  te face să-ţi pui muulte, foarte multe întrebări, să te gândeşti dacă merită să rămâi lupţi şi care e preţul convingerilor.
La finalul filmului mi-am adus aminte de vorbele unui om drag: "Să visezi mult şi frumos, pentru că, să ştii, toate visele se îndeplinesc". Din fericire, visele nu costă. Visez la ziua în care Sistemul să nu mai nască monştri, Democraţia să fie Democraţie, iar politicul să stea în banca lui...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu