sâmbătă, 24 mai 2014

Deliciul unei sâmbete perfecte


Luna Mai, una dintre preferatele mele, este una încărcată de culoare şi arome. Verdele e mai crud ca niciodată, galbenul rapiţei invadează câmpiile, iar despre roşu ce să mai vorbim. Zâmbetul larg al macilor, bucuria şi prezenţa  lor nelipsită de pe câmpii aduc buna dispoziţie la finalul unei zile pline de agitaţie.
Aroma şi gustul unor fructe extrem de aromate încununează totul. Nici nu se putea să nu fie vorba de  căpşuni.

 Le ador, doar că, spre disperarea mea, sentimentul nu este reciproc :). Am descoperit acest lucru în urmă cu câţiva ani când am făcut o alergie care m-a ţinut 3 zile în casă. Trecând peste acest aspect, eu insist ca ele să facă parte din bunătăţile cămării mele.
Fără să plănuiesc ceva, am ajuns în piaţă şi m-am întors acasă cu aproape 4 kilograme de căpşunici. Sută la sută româneşti, culese din grădina unor ţărani. Nu explodau de mari ce erau, dar au fost cele mai aromate din câte am gustat. Odată curăţate şi puse la macerat cu zahăr, de dimineaţa până seara, mirosul lor dulceag mi-a invadat căsuţa.

O dimineaţă superbă de sâmbătă nu aveam cum să înceapă mai bine. Soarele strălucitor, ciripitul mierlei (care se joacă, mai nou, în fiecare weekend cu nervii mei) şi aroma cafelei proaspăt luate de pe foc, ce ieşea prin toţi porii blocului, din fiecare apartament, mi-au dat o stare de bine, o stare perfectă de relaxare. Şi când faci un lucru fără pic de încordare nu are cum să nu-ţi iasă excelent. Cam aşa mi-a ieşit şi mie prima dulceaţă de căpşuni din acest an.

Aromată, colorată, delicioasă. O dovadă clară că unde e un strop de pasiune şi nici urmă de stres, succesul e garantat.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu